La Dragus viata religioasa se prezinta intr-o forma desavarsita si conservatoare. Dupa spusele lui C. Stan locuitorii comunei au fost toti ortodocsi, avand o biserica de lemn la care slujeau 7 preoti pe rand. În arhiva bisericii ortodoxe se gasesc urmele a doua manastiri, ce au fost pe teritoriul comunei Dragus, existand pe la anul 1730-1740. Aceste manastiri au fost daramate de generalul Bukov, pe timpul lui Iosif al II-lea
  Manastirile acestea modeste saracacioase, mai mult schituri tineau locul bisericii satului, in care se indeplineau, prin calugari cu rang de preoti, toate nevoile religioase. Pe locul unei manastiri disparute credinciosii au ridicat una din cele doua biserici ortodoxe care a existat pana dupa primul razboi mondial.
Dragusenii si-au construit din cele mai vechi timpuri o biserica din lemn acoperita cu pasi de secara in locul numit „Balta Ienii”.
  Cei care s-au oprit in cercetarile lor asupra satului Dragus au observat un conservatorism accentuat, a carui explicatie gasita in respectul pentru obicei, prezent intr-o colectivitate traditionala. Conservatorismul a constituit de la inceput o piedica in calea convertirii dragusenilor la o alta religie. Prin 1789, aveau o biserica, iar in 1924, au trecut la ortodoxism.
  Pe la 1789, s-a construit in Dragus o biserica din lemn, care mai tarziu a ars, in locul ei fiind cladita alta atestata pana in 1928. Biserica actuala dateaza din 1896. Aceasta biserica, la fel ca si comuna Dragus , ce ocupa o pozitie mai ridicata decat celelalte comune, se impune prin marime ( considerata una din cele mai inalte biserici din Tara Fagarasului) si tematica ( hramul „Adormirea Maicii Domnului”).
Mai exista si o  bisericuta greco-catolica din 1910; serviciul religios la aceasta din urma se oficiaza doar din 1990.