Istoricul localitatii si al locuitorilor se pierde in negura timpurilor.
     Pana in secolul al XIV-lea, dragusenii erau cu totii oameni liberi, principala ocupatie fiind agricultura si pastoritul. In secolul al XVII-lea dovezile istorice arata ca Tara Oltului apartinea principilor de Transilvania.
     In aceasta perioada la Dragus este consemnata existenta mai multor familii de,”boieri” care s-au ridicat din randul taranilor prin obtinerea de diplome de credinta pentru serviciile aduse principilor de Transilvania. Ei erau boieri mai mult prin titlu, caci nu se deosebeau de ceilalti tarani: nu erau mai bogati, munceau la camp alaturi de satenii obisnuiti si nu detineau pozitii de autoritate.
     In 1765, sub domnia Mariei Tereza, au fost infiintate regimentele graniceresti, care aveau rolul de a apara granita de sud-est a Imperiului Habsburgic. Boierilor din Dragus si catorva iobagi li s-a conferit un nou statut, acela de soldat graniceresc, statut care le-a adus o serie de recompense din partea puterii, dar nu i-a scutit de obligatiile materiale fata de stapanire.
     La inceputul sec. al XX-lea s-a inregistrat un fenomen insemnat de migratie a dragusenilor spre Vechiul Regat si in America de Nord. Statisticile din 1910 consemneaza un numar de 87 persoane emigrate in America si 66 in Romania.
     In 1914 numarul emigratilor era de 113 in America de Nord si 72 in Romania.
     In 1938 Dragusul avea o populatie de 1449 de locuitori, concentrati in 329 de gospodarii. Ei au dezvoltat o agricultura de subexistenta.
     In 1962, printr-o declaratie a oficialitatilor, s-a anuntat infiintarea Gospodariei Agricole Colective, fapt care a dus la desfiintarea proprietatii private si infiintarea proprietatii socialiste.
In decembrie 1989, apoi in anul 1990, se petrece fenomenul invers, de retrocedare a proprietatilor.